Dupa mai multi ani
de observatii si aproape sapte miliarde de
coroane, cheltuite pentru implementarea CBT (terapie
cognitiv-comportamentala), NAO (Oficiul National
de Audit al Suediei) a facut un audit
programului. Pe scurt, a gasit:
- adoptarea pe scara larga a metodei, pentru
persoanele afectate de depresie si anxietate, nu
a avut efect asupra rezultatului ;
- un număr semnificativ de oameni, care nu au
avut dizabilitati in momentul in care au inceput
tratamentul cu CBT, au prezentat dizabilitati
după tratament, marind astfel cantitatea de timp
si de cheltuieli cu acest handicap;
- aproape un sfert din oamenii tratati cu CBT au
renuntat pe parcursul terapiei.
NAO concluzioneaza: "Focalizarea pe metode de tratament specifice a fost ineficienta in realizarea obiectivului". Daca observam factorii terapeutici metoda aplicata reprezinta, in fapt, doar 1%!
Cum, gandind in mod
rezonabil, putea cineva sa creada ca
restrictionarea alegerii va imbunatati
rezultatele? Care este cheia? Bohman, Sall si Ogren puncteaza, intr-un aticol din 9 nov. 2015
publicat in Svenska Dagbladet, "Sa oferi
posibilitatea alegerii ... pe baza problemelor cu
care vin clientii, a preferintelor si a
necesitatilor acestora".
Raportul NAO face o
recomandare suplimentara: masurarea
sistematica si urmarirea efectului metodei
aplicate.